Ne-am intalnit cu Amos Oz cu o zi inainte de a parasi Romania, in longe-ul hotelului in care a fost cazat. Desi turul de forta prin care trecuse in ultimele trei zile il obosise, era uimit de modul in care a fost primit, de numarul mare de cititori care au tinut sa il intalneasca, de discutiile pe care le purtase in ultimele zile. Intalnirea fata in fata ne-a descoperit o prezenta deschisa, un verb extrem de articulat si, totodata, o persoana mult mai interiorizata decat te-ai fi asteptat. Amos Oz nu ofera raspunsuri fluviu, fraze baroce si expresii interminabile. Discursul lui este cald, lucid, si succint. Nici putin, dar nici prea mult. Daca am fi citit cu mai multa atentie romanele si eseurile sale, am fi inteles ca, intr-adevar, urma sa ne intalnim cu o persoana care, desi locuieste intr-o tara in care fiecare are ceva de spus despre orice, ii place cel mai mult sa observe si sa isi imagineze. Am vorbit cu Amos Oz despre relatia dintre Israel si Europa, despre tensiunea dintre Israel si Iran, despre “Ordinul Linguritei”. Raspunsurile sale au venit cu puterea, transparenta si ascutimea unui cristal.
Andrei Gaitanaru: PreÈ™edintele Nicolas Sarkozy spunea în urmă cu puÈ›ine luni că un stat Israel fundamentat religios este un non-sens. Este ca ÅŸi cum am vorbi în Europa contemporană despre despre un stat catolic. PreÅŸedintele francez sugera că soluÅ£ionarea conflictului israeliano-palestinian ar putea fi formarea un stat comun ÅŸi laic. Cineva ar putea răspunde că soluÅ£ia este un non-sens, câtă vreme unul dintre sensurile numelui Israel este “Cel ce l-a vazut pe Dumnezeu. O minte jucăuşă ar putea răspunde că numele de Israel are si o vocatie laică, pentru că el înseamnă, în acelaÅŸi timp, “cel ce l-a învins pe Dumnezeu”. Putem vorbi despre statul israelian dintr-o perspectiva laica?
Amos Oz: Da, ne-am putea gândi la un Israel secular. De fapt, chiar ÅŸi azi majoritatea israelienilor sunt seculari, nu religioÅŸi, contrar imaginii curente din media. Majoritatea israelienilor sunt seculari. Însă, nu este o separaÅ£ie suficientă între Sinagogă ÅŸi Stat. Iar singura cale de a obÅ£ine o separaÅ£ie imediată între Stat ÅŸi Sinagogă este cea de a provoca un mic război civil. Iar noi nu ne dorim un război civil. Multe ţări europene au separat Statul de Biserică provocând un război civil teribil. Noi nu vrem acest lucru. În Israel probabil că va fi un proces de evoluÅ£ie. Însă, la final, cred ca Statul va fi secular, iar Synagoga va fi independentă.
Andrei Gaitanaru: CredeÅ£i că ar fi posibil un tip de convivialitate între israelieni ÅŸi palestinieni în limitele unui stat comun?
Amos Oz: Nu în viitorul privizibil. Nu este rezonabil să asumi faptul că două tabere angajate în mai mult de 100 de ani de conflict, de vărsare de sânge, de ură ÅŸi de suspiciune ar putea fi puse împreună într-un pat nupÅ£ial. Este improbabil. Este ca ÅŸi cum cineva ar sugera că România ÅŸi Ungaria ar putea deveni o singură naÅ£iune. Ar putea, eventual, în cursul evoluÅ£iei unităţii europene, să devină membri ai aceleiaÅŸi familii. AcelaÅŸi lucru s-ar putea întâmpla Israelului ÅŸi unei Palestine independente din imediata vecinătate a Israelului. Ar putea dezvolta o piaţă comună, ar putea dezvolta chiar o federaÅ£ie, dar nu cred că ar putea fi aÅŸezate împreună în acelaÅŸi pat. Cu siguranţă nu acum.
Andrei Gaitanaru: Una dintre ideile care au entuziasmat minÅ£ile cititorilor dumneavoastră este cea a “Ordinului LinguriÅ£ei” – acea fraÅ£ie din care să facă parte toÅ£i cei dispuÅŸi să stingă incendiul răului fie ÅŸi cu o linguriţă de apă. Întrebarea mea este: e nevoie de un astfel de Ordin în condiÅ£iile în care avem la dispoziÅ£ie trei monoteisme abrahamice a căror legi fundamentale sunt iubirea de Dumnezeu ÅŸi iubirea aproapelui? Cu alte cuvinte, nu ar fi suficient să fii un bun creÅŸtin, un bun evreu ÅŸi un bun islamic pentru a evita fanatismul ÅŸi pentru a practica empatia ÅŸi generozitatea?
Amos Oz: Depinde de modul în care defineÅŸti un „bun creÅŸtin”, un „bun islamic” ÅŸi un „bun evreu”. Am văzut atât de mulÅ£i fanatici în creÅŸtinism, in islam ÅŸi în iudaism. AÅŸa că religia, în sine, nu oferă imunitate în faÅ£a fanatismului. Ceea ce ne trebuie este decizia individuală de a evita fanatismul, o dedicare individuală pentru toleranţă, o dedicare individuală pentru pluralism, o dedicare individuală pentru curiozitate ÅŸi generozitate. Se pare că, pentru acestea, cele trei monoteisme nu sunt suficiente, pentru că, de-a lungul istoriei, toate religiile, în diferite timpuri, s-au dovedit a nu fi suficient de tolerante.
Andrei Gaitanaru: SpuneaÅ£i în Cum sa lecuieÅŸti un fanatic că aÅ£i fi dispus să luptaÅ£i într-un alt război, dacă securitatea familiei ÅŸi a ţării dumneavoastră ar fi ameninÅ£ată. În ultima vreme, s-a tot vorbit despre iminenÅ£a unui atac al Israelului asupra Iranului. Dacă aÅ£i fi chemat, aÅ£i fi dispus să participaÅ£i într-un astfel de conflict?
Amos Oz: Cu siguranţă nu. Cred că un atac militar israelian asupra Iranului ar fi o mare greÅŸeală. Cred că iranienii au know-how-ul de a produce o bombă atomică. Israelul poate bombarda instalaÅ£iile nucleare, însă nu poate bombarda know-how-ul. Iranienii vor construi în cele din urmă o bombă ÅŸi, probabil, se vor răzbuna. AÅŸa că sunt total împotriva unui asemenea demers militar.
Andrei Gaitanaru: Putem spune că tensiunea dintre Israel ÅŸi Iran este o altă tragedie? Este acestă ceartă o încleÅŸtare dintre “o dreptate ÅŸi o dreptate”?
Amos Oz: Cu siguranţă nu. Israelul nu a rănit vreodată Iranul în vreun fel, iar ura iraniană – ura oficială, nu cea a oamenilor de rând – este cu adevărat manifestarea unui fanatism religios ÅŸi a unei uri rasiale. Nu a fost vreodată un conflict între Israel ÅŸi Iran. Israelul nu a luat niciodată ceva Iranului, nu a făcut vreodată ceva Iranului, aÅŸa că aceasta nu este cu siguranţă „dreptate împotriva dreptăţii”, „drept împotriva dreptului”. Drept împotriva dreptului este o descrierea care se potriveÅŸte doar conflictului israeliano-palestinian, nu celui israeliano-iranian.
Andrei Gaitanaru: Tot în Cum să lecuieÅŸti un fanatic spuneaÅ£i că evreii ÅŸi arabii, Israelul ÅŸi Palestina sunt victimele aceluiaÅŸi tiran, Europa. Cineva ar putea spune că Europa este leagănul liberalismului, al drepturilor omului, al introspecÅ£iei filosofice, teologice sau psihanalitice, al literaturii, al imaginaÅ£iei – într-un cuvânt, că este cel mai empatic spaÅ£iu cultural. Ar mai putea adaugă faptul ca nedreptăţile comise de Europa faţă de evrei sau de arabi au trei surse: prima, rodul unei frici faţă de străin – aÅŸa cum susÅ£ine, de exemplu, Jean Delumeau în cartea sa Frica în occident; a doua, rezultatul unor politici mercantile, bazate pe obÅ£inerea profitului; a treia sursă, emergenÅ£a unor ideologii de care au fost afectaÅ£i nu doar evreii ÅŸi lumea arabă, ci întreaga Europă. Putem Å£ine cont de aceste observaÅ£ii? Åži, dacă da, mai putem vorbi despre un fanatism european?
Amos Oz: Cu siguranţă nu sunt un duÅŸman al Europei. Åži sunt pe deplin conÅŸtient de imensa contribuÅ£ie a Europei pentru civilizaÅ£ia umană ÅŸi de minunata contribuÅ£ie pozitivă a ideilor europene, a curentelor europene ÅŸi a acÅ£iunilor europene faţă de omenire. În ceea ce îi priveÅŸte pe evrei ÅŸi pe arabi, ÅŸi unii ÅŸi alÅ£ii, în două feluri diferite, au fost victime ale Europei de-a lungul istoriei. Arabii, prin colonialism, imperialism, exploatare ÅŸi umilire. Evreii, prin persecuÅ£ie, discriminare ÅŸi, în cele din urmă, printr-un teribil genocid. AÅŸa că disputa dintre evrei ÅŸi arabi este foarte mult un conflict între două victime ale Europei. Aceasta nu este o descrierea a Europei, ci este o descriere a conflictului dintre israelieni ÅŸi arabi. O descriere a Europei ar fi mult mai comprehensivă ÅŸi ar lua în consideraÅ£ie ÅŸi alte aspecte.
Andrei Gaitanaru: O întrebare care are legătură cu refuzul de a menÅ£iona în Tratatul de la Lisabona rolul jucat de creÅŸtinism, iudaism ÅŸi islam în istoria Europei. Putem gândi Europa ca fiind un club iudeo-creÅŸtin? Sau, mai de grabă, este ea este un muzeu al monoteismelor abrahamice care îÅŸi pierde din ce în ce mai mult sensul într-o lume a fanatismlui de tip secular?
Amos Oz: Ne confuntăm cu tot felul de fanatisme, nu doar cu fanatismul religios. În anumite părÅ£i ale lumii, principalul fenomen fanatic este religia. În alte părÅ£i ale lumii, este diferit. Observăm un fanatism secular, ideologic, politic ÅŸi, uneori, chiar ÅŸi ecologic. Avem de-a face cu toate formele de fanatism. Europa ar putea ÅŸi ar trebui să joace un rol activ în a-i duce împreună pe evrei ÅŸi pe arabi prin înÅ£elegerea amândurora ÅŸi prin a fi înÅ£elegătoare ÅŸi cu unii, ÅŸi cu alÅ£ii. Europa poate avea o mare contribuÅ£ie pentru pacea din Orientul Mijlociu, oferind ajutor ÅŸi empatie atât pentru evrei, cât ÅŸi pentru arabi. Nu ar trebui să mai alegeÅ£i între a fi pro-Israel sau a fi pro-Palestina. Pur È™i simplu trebuie să fiÈ›i pro-pace.
Citeste tot interviul, comenteaza si urmareste video discutia pe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu